|
Rolul procuraturii în evitarea Procesului comunismului, contrarevoluţiei şi tranziţiei criminale - Memoriu adresat Procurorului General -
"Către, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE -In atenţia Doamnei Procuror General, Laura Codruţa Kovesi
Subsemnatul, Ioan Roşca, cetăţean român cu domiciliul permanent în Canada şi adresa de corespondenţă [..] solicit să cercetaţi şi reparaţi modul defectuos în care au fost tratate plîngerile mele în dosarele P75/1997 şi P35/2006, încălcîndu-mi-se flagrant dreptul la justiţie şi producîndu-mi-se daune importante. Avînd în vedere hăţisul organizatoric şi păienjenişul competenţelor în care se rătăcesc cercetările penale în România, fac recurs la obligaţia dvs. de a dirija această plîngere, către toate persoanele implicabile în soluţionarea ei.
1. În dosarul 75P/97
Am venit de la Montreal pentru a depune, la 26 aprilie 2005, domnului general Dan Voinea, o plîngere în care solicitam cercetarea vinovaţilor pentru modul în care a fost reprimată greva foamei de la Piatra Neamţ, din 1-5 mai 1990, făcută în semn de solidaritate cu mitingul din Piaţa Universităţii. ( http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2005/docs/declaratie.asp.htm?_plain=true )
In acea plîngere am reclamat provocarea maselor la agresarea noastră, o manipulare operată de FSN - prin SRI, televiziune şi presă. Dar, din cîte ştiu, aceste operaţii de instigare (pe care Codul penal le tratează la fel cu execuţia infracţiunii) - nu au fost cercetate încă. S-au făcut în acest dosar doar colectări de documente (foarte multe depuse de mine) şi audieri (la Piatra Neamţ, în mai 2006: http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=1&year=2006&month=5.htm ) - în legătură cu evenimentele din stradă.
Deşi am cerut asta insistent, nu cred că au fost cercetate arhivele instituţiilor incriminate de mine. Deşi ştiu sigur că am fost urmărit de securişti lucrînd acum în SRI- care mă considera foarte periculos. Şi nu s-a studiat temeinic acuzaţia de fond, subliniată de mine continuu, că mineriada şi represiunile conexe (ca aceea căreia i-am fost victimă) nu sînt decît episoade dintr-o operaţie criminală uriaşă, care a combinat: uzurparea de putere în stat (subminarea), trădarea naţiunii, instigarea la război civil, jefuirea populaţiei, distrugerea economiei (fapte antisociale incriminate de Codul penal).
Am considerat firească conexarea plîngerii mele cu celelalte care reclamă actele comise de FSN, în toată ţara şi pe tot parcursul anului 1990, împotriva celor care au încercat să înfrunte Contrarevoluţia (să împiedice deturnarea revoluţiei). ( A se vedea reprimarea criticilor FSN din: Craiova, Deva, Ploieşti, Iaşi, Constanţa, Braşov, Sibiu, etc.) Era evident că şi "cazul Piatra Neamţ" trebuia prins în conexiunea obligatorie dintre dosarele revoluţiei din decembrie şi ale "mineriadei". De aceea, am fost de acord cu integrarea dosarului meu în dosarul 75P/97.
Fără să mă aştept însă că această contextualizare va duce la escamotarea completă a plîngerii mele! Intr-adevăr, în motivaţia NUP-urilor pe care le-au primit alţi reclamanţi în dosarele "iunie 1990" nu există NICI O SINGURĂ REFERIRE la dosarul meu (cazul Piatra Neamţ) sau la celelalte plîngeri similare, integrate în dosarul-mormînt al adevărului despre 1990. Incît noi, reclamanţii agresiunilor FSN din diverse oraşe, nu am primit nici măcar NUP-ul cu care procuratura apără, de 20 de ani, uzurpatorii statului român!
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Despre Basarabia. Omagiu martirilor. 27 martie 1918 : UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA - CICERONE IONITOIU
NOI, cei ce am cunoscut urgia ocupatiei sovietice, avem datoria sa spulberam minciunile sfruntate ale manipulatorilor de istorie a fostei URSS, nascuta prin crimele din propriul salas, crime pe care le-a savârsit pretutindeni unde i s-a permis sa-si puna cizma.
La 26 iunie 1940, justificându-si raptul prin care au reanexat Basarabia rapindu-ne si nordul Bucovinei, sovieticii vorbeau astfel despre actul unionist de la 27 martie 1918, din Chisinau: În anul 1918, România , folosindu-se de slabiciunea militara a Rusiei, a desfacut de la Uniunea Sovietica o parte din teritoriul ei, Basarabia, calcând prin aceasta unitatea seculara a Basarabiei, populata în principal de ucraineni.
Nici nu se putea o mai mare denaturare a adevarului. Dar când este vorba de propaganda sau de istoriografia sovietica, minciuna este folosita fara scrupul, fara limita, si fara a tine cont de victimele care vor plati mistificarea adevarului istoric.
Dimpotriva, pentru ca pe baza acestor mistificari, sa-si justifice genocidul de clasa si de nationalitate din gulagul sovietic.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Pantelimon Halippa sau Pan Halippa (n. 1 august 1883, Cubolta, judeţul Soroca - d. 30 aprilie 1979, Bucureşti) a fost un publicist şi om politic român basarabean, unul dintre cei mai importanţi militanţi pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia şi pentru unirea acestei provincii cu România. A fost preşedintele Sfatului Ţării care a votat unirea la 1918. A ocupat funcţii de ministru în diferite guverne. A fost persecutat politic de regimul comunist şi închis la Sighet. Membru corespondent al Academiei Române exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
Situatia din Romania-semanal de alarma / Protest-sinteza adresat lui Clinton pentru primirea lui Iliescu
Domnule Presedinte, De o jumatate de secol comunistii distrug poporul roman. Interesele celor responsabili, impiedica salvarea lui. Aceste interese sint reprezentate de oficialitatile de la Bucuresti.. Am dori sa considerati acest mesaj nu ca protest, nici ca plingere, nici ca rugaminte, ci ca semnal de alarma. Ar fi regretabil ca deciziile privind Romania sa fie compromise de necunoasterea fetei adevarate a regimului de la Bucuresti.
Facem parte dintre cei care contesta aparenta legitimitate a acestui regim. Ne dam seama ca trebuie ascultate si alte pledoarii, pentru a se ajunge la o concluzie . Nu pretindem asadar ca reprezentam opinia intregului popor roman, ci numai a unei minoritati politice. Grija pentru ca democratia sa nu degenereze intr-o dictatura a majoritatii asupra minoritatii nu mai trebuie argumentata. Din pacate minoritatea politica de contestatie din Romania, este mai putin cunoscuta si audiata decit celelalte, desi situatia ei e dramatica. De fapt, ea nu e nici macar recunoscta , ceea ce explica refuzul statelor democratice de a mai acorda azil politic contestatarilor romani.
Opozitia a ales -santajata dramatic de raportul de forte existent- calea participarii la pseudo-mecanismul democratic. Nu o condamnam. Stim ca e obligata la retinere in declaratii , din cauza responsabilitatilor pe care si le asuma si a strategiei la care s-a resemnat. Noi insa, nu putem valida legalitatea regimului actual. Speram ca la rindul ei, opozitia ne intelege si ne aproba, ca simte nevoia ca o parte a rezistentei romanesti sa denunte abuzul, aparind adevarul, fara concesii care sa-l faca dificil de sesizat sau reconstituit. Faptul ca initiativa porneste de la romani care si-au parasit (fizic) tara, nu este intimplator. A lua calea exilului e una din formele de a refuza ceea ce s-a intimplat si se intimpla in Romania. Cu durere va anuntam ca unii (din minoritatea noastra) au ales solutia sinuciderii. Si printre ei se aflau oameni deosebiti, simbolici lideri ai incercarii de revolutie dejucata de (neo)comunistii de la Bucuresti. Cu durere va anuntam ca altii sint inca in Romania, prinsi ca intr-o cursa de soareci. Zvircolindu-se intre dorinta de a face dreptate si disperarea de a nu putea. Agresiunea comunista a produs o degenerare atit de adinca, incit popoarele care i-au cazut victima nu mai sint in stare sa scape de efectele ei. Mai prozaic, aceasta caracatita a generat o Mafie atit de puternica, incit prizonierii pe care ea ii exploateaza, nu se mai pot elibera.
Tonul acestui mesaj poate pare nepotrivit . Patetismul e considerat firesc doar pentru descrierea nenorocirilor violente . Durerea fizica, zdrobirea victimei nesupuse , stirnesc emotie. Din pacate, sensibilitatea pentru victima infrinta, obligata sa-si piarda idealurile si sensul existentei, compasiunea pentru omul silit sa se resemneze la un prizonierat de constiinta, e mult mai scazuta.
Se vorbeste prea putin, despre inmormintarea adevarului si inabusirea aparatorilor lui , in Europa de Est. Insensibilitatea tarilor democratice fata de aceasta drama, ne creeaza o dezamagire suplimentara, cu atit mai corosiva cu cit e corelata cu amintirea atitudinii Vestuilui fata de invadarea si distrugerea Europei de Est de catre aliata sa de razboi, Uniunea Sovietica. De aceea ne simtim in drept sa vorbim si sa semnalam un mare abuz si tragismul celor siliti sa-l traiasca. El e demonstrabil printr-o multitudine de marturii si acte de notoriertate publica.
Ceea ce insa poate lipsi cuiva care nu a trait experienta din Romania, si incearca sa o inteleaga, este o privire globala asupra istoriei crizei comuniste. Numai urmarind evolutia acestei boli se pot intelege simptomele actuale, se pot urmari mecanisme , observa cauzalitati, stabili responsabilitati. Iata de ce am recurs la a doua parte a acestui mesaj. Veti putea observa, parcurgind-o, cit de grave sint, pentru noi, actiunile puterii de la Bucuresti. A le admite in numele legalitatii formale, ar fi un pacat sever condamnat de istorie. A nu denunta mecansimele condamnabile care explica optiunea electoratului (in 1990 si 1992) inseamna a risca reproducerea lor in viitorul apropiat.
Victimele alienarii in lagarul de munca si exterminare comunist si-au votat vechii gardieni, permitindu-le sa adauge la activitatea dinaintea anului 1989, un sir de noi abuzuri sfidatoare. E mai mult decit ciudat. E inacceptabil. E un semnal al anormalitatii ce se ascunde sub aparentele democratice, adinc viciate. O astfel de comportare a electoratului nu se poate intelege decit daca se cunoaste istoria intoxicarii sale ideologice si modul in care a fost manipulat . Cu totul elocvent este faptul ca romanii din strainatate au votat exact pe dos fata de cei din interior ! Au votat pe dos, pentru ca au fost liberi sa voteze normal.
Nu va putem cere sa contestati legitimarea electorala in numele careia se pretinde domnul Ion Iliescu purtator de cuvint al poporului roman. Ceea ce putem sa declaram este ca el nu are mandatul nostru.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
O pledoarie pentru acuzatia de inalta tradare adusa liderilor romani comunisti-Preambul
Implinim azi (27 martie 1994)76 de ani de la declansarea unui proces istoric care avea sa marcheze destinul natiunii romane : recuperarea Basarabiei din miinile imperiului rus.
Actul de la 27 Martie 1918 reprezinta o realizare majora, un unic moment de victorie in cursul indelungatei rezistente romanesti fata de expansiunea celor "de la rasarit".
Nu voi face istoricul evenimentului. Cred ca este bine cunoscut contextul care a facut posibila eliberarea Basarabiei. (dezorganizarea produsa de revolutia bolsevica). Voi incerca sa scot in evidenta continuarea luptei pentru Basarabia si consecintele ei politice.
Consider esential sa incercam sa intelegem cum de s-a putut ca, atunci cind ocazia oferita de "restructurarea" imperiului rus s-a repetat ( 1989-...?) romanii nu au mai putut profita pentru a-si reintregi teritoriul... Si sa cautam responsabilitatile pentru aceasta situatie.
Observatie :
Doresc ca aceste rinduri sa fie considerate o pledoarie pentru acuzatia de inalta tradare adusa liderilor romani comunisti de toate generatiile , inclusiv aceea ce se mentine azi la putere in Romania. Regret slabiciunile argumentatiei mele (schematism, lipsa de documente etc) si invit pe cei doritori sa o imbunatateasca sa se manifeste. E de mult timpul sa incetam resemnata noastra tacere.
Comunismul a luat un dublu caracter : unul socio-politic si altul geopolitic, de pirghie de influenta si cucerire. Pentru noi romanii acest lucru tine de evidenta. Pentru cei din apus el e invaluit intr-o suspecta confuzie. Banuiesc ca printre explicatiile "retinerii" de a evidentia dimensiunea imperialista a comunismului rusesc pe care multi "politologi" apuseni o manifesta sint:
- un anume sentiment de culpabilitate fata de pactul prin care li s-a dat rusilor mina libera si dorinta de a-l depasi prin uitare
- o anume jena fata de similitudini ce ar apare prea clar, daca s-ar accentua mecanismul imperialist al comunismului rusesc.
- interesul de a pune accentul pe esecul doctrinei socio-politice comuniste, pentru a descuraja tendintele de acest fel din propriile lor societati.
In rezumat, modelul comunismului rus ca o alternativa eronata de organizare sociala, ( eventual abuziva si agresiva) e mult mai convenabil decit acela al unui paravan ideologic pentru o agresiune de tip imperialist. E foarte expresiv in acest sens faptul ca "politologii" nu fac la ora actuala o distinctie neta intre cazul comunismului in URSS si cel din Europa de Est, pe care in general evita sa-l trateze in termeni de OCUPATIE.
Motivele lor sint transparente. Dar ale noastre? Sintem siliti sa ne supunem ritualului istoric international, (desigur in numele universalitatii si a neutralitatii...) sau avem obligatia sa aparam adevaruri pe care, nu avem de ce ne astepta ca altii sa le scoata in relief ?!
2. 1918- 1940. Radacinile tradarii
Imediat dupa reintregire, in Basarabia au fost instalate noile autoritati romanesti. Acest lucru nu putea fi vazut cu simpatie de etnnicii rusi (care incepusera sa se simta ca acasa dupa un veac de implantare agresiva.) Pentru celelalte etnii incepea o perioada de acomodare, fata de noul spirit dominant, romanesc. Se pare ca toleranta romanilor a convins, iar majoritatea basarabenilor de alte nationalitati s-au manifestat cu prietenie incit convietuirea a fost in general un succes.
In acest timp insa Imperiul rus se reorganisase in chip de dictatura comunista, si isi regasise suflul agresiv, setea de expansiune. Fata de precedentele faze ale acestei istorice tendinte se adaugase un nou element, o arma teribila: rusii aveau de exportat o doctrina , o revolutie, un model de societate.
Astfel inarmati, ei au putut opera mult mai eficace, punindu-se baza pe sprijinul diversilor suporteri ai ideologiei lor, care actionau ca o a 5-a coloana , in sinul societatilor vizate de "internationalismul proletar". In plus o aura "teoretica-progresista" acoperea activitatea agentilor lor.
La suprafata aceasta operatie s-a materializat in "Internationala comunista", adevarat front de dezintegrare a lumii civilizate, si de pregatire a instalarii adevarurilor de la rasarit si ... a sustinatorilor lor.
Lovitura e maiastra. Dintr-o miscare, simpatiile de stinga a unei paturi ale intelecualitatii europene (pe care nu vreau de loc sa le judec aici ca optiune politica) sint "adjudecate" de "marele prieten de la rasarit". Capcana pare ieftina , dar nu putini cugetatori "avangardisti" au cazut in ea...
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
